Arhetipul Umbrei lui Jung

Conceptul de „Umbră” în psihologie vine de la Carl Gustav Jung (1875-1961), medic, psiholog și psihiatru elvețian, pe care îl descrie drept o înglobare a părților reprimate ale personalității noastre, calitățile considerate negative, însă și a anumitor trăsături sufletești netrăite, reprimate. (De notat este atenția la ideea de calitate, care, pentru Jung, reprezintă ideea de trăsătură ca atare, nefiind confundată cu o caracteristică exclusiv pozitivă, după cum se tinde a fi considerată.)

Analizând structura psihicului uman, Jung a descris conceptul de arhetipuri drept niște modele universale, înnăscute, de comportamente și personalități, ce joacă un rol semnificativ în influențarea comportamentului uman. În viziunea lui, aceste arhetipuri provin din Inconștientul Colectiv, cel mai profund nivel al psihicului, o idee nou adusă față de descrierea structurii psihicului lui Freud, pe care Jung o dezvoltă în amănunt în eseul „Structura inconștientului” (1916), unde explică, de asemenea, ideea de Inconștient Personal.

Având această introducere în abordarea lui Jung, putem discuta mai clar despre conceptul de Umbră. Psihologul afirma următoarele: „Vom deveni opusul a ceea ce suntem dacă nu învățăm să împăcăm/integrăm opoziția din noi înșine”. În societatea noastră, ideea de a ne afișa calitățile pozitive, de a purta o mască, care să se conformeze modelului normelor sociale impuse este o direcție în care fiecare își poartă drumul, într-un fel sau altul, creându-și, ceea ce numea Jung, o „Persona” (alt arhetip jungian). Această Persona, mască a personalității noastre, în fond, o imagine idealizată și totodată modul în care ne afișăm în societate, tinde să ascundă tot ceea ce nu este acceptat ca atare, conformându-se prin anumite aspecte mediului social. Umbra există literalmente în umbra Personei, ascunsă în spatele măștii sociale de către conștientul nostru, contradicțiile care se întâmplă între valorile și credințele individuale făcându-și loc în ea (Umbra).

Modul în care Umbra tinde să se manifeste asupra lucrurilor din afara noastră este prin proiectarea conținuturilor ei. Ce înseamnă acest lucru? Ei bine, proiecția Umbrei se referă la transferarea inconștientă a unor calități interioare asupra unui obiect exterior. Mai exact, să ne imaginăm că avem o situație în care simțim sentimente puternice de furie din cauza unei persoane care a acționat într-un anumit fel față de noi, spre exemplu care ne-a mințit în legătură cu ceva. Reacționând puternic emoțional la această calitate negativă a persoanei, proiectăm de fapt anumite calități care ne-ar putea aparține și nouă, dar de care fie nu suntem conștienți, fie le-am reprimat. Mai pe scurt, o persoană care pune o importanță exponențială pe valoarea morală de sinceritate va proiecta inconștient, în cazul în care aceasta este sfidată sau încălcată de cineva, o reacție puternic emoțională asupra persoanei în cauză, indiferent de gravitatea reală a situației. Sartre afirma cum că „Infernul sunt ceilalți”, punând în evidență această idee de „celălalt este de vină” pe care proiecția Umbrei tinde a și-o însuși.

În volumul „Psihologie și alchimie” (vol. 12 din Opere complete), Carl G. Jung afirma cum că „doar acolo jos [în Umbră] putem găsi sursa înflăcărată a vieții”. Umbra conține mai mult decât instincte animale, defecte sau slăbiciuni; ea cuprinde punctele forte ale caracterului nostru, pe care le-am reprimat ca urmare a unei educații represive sau a adaptării la o societate defectuoasă. Spre exemplu, unii oameni își denigrează valoarea inteligenței, a creativității, a hotărârii sau a capacității de a lupta împotriva a ceea ce consideră a fi injust. La o scară mai largă, Umbra poate afecta dinamica societății și atitudinile culturale. Umbrele colective se pot manifesta prin prejudecăți sociale, instituționale sau stereotipuri culturale. Înțelegând cum funcționează Umbra la nivel de societate, putem aborda probleme mai delicate, ce țin de inegalitate și nedreptate, promovând astfel o societate mai empatică și incluzivă.

De punctat este însă că Umbra nu reprezintă doar o sursă a negativității. Ea deține și potențialul de a încuraja dezvoltarea personală individuală. Prin a recunoaște aceste părți reprimate, oamenii pot ajunge la o variantă mai autentică a Sinelui, un alt arhetip pe care Jung îl identifică drept centrul personalității totale, atât conștiente, cât și inconștiente, fiind nucleul autentic a ceea ce suntem cu adevărat. Totodată, cunoscându-ne propria Umbră, îi putem înțelege și pe ceilalți, fiind capabili să îi recunoaștem indiciile și în alte persoane, prin urmare având abilitatea de a empatiza mai profund și de a fi mai înțelegători cu aceștia.

Ajungând, așadar, spre final, este important să reținem că această muncă de a ne explora Umbra ne poate ajuta într-o măsură semnificativă să simțim mai puțină repulsie față de lumea ce ne înconjoară, pe măsură ce începem să înțelegem motivele din spatele acelor refulări, pentru ca mai apoi să le valorificăm spre beneficiul nostru. Înțelegerea propriei Umbre necesită timp, onestitate cu noi înșine și o concentrare atentă asupra introspecției pe care o facem, însă merită efortul de a ajunge la Sinele nostru cel mai autentic!

Redactor: Teodora Neagoe

Tehnoredactor: Giulia Ciubucciu

Grafică: Maria Baciu

PR: Patricia Mocanu