Analiza tranzacțională

Redactor: Irina Nicorici

Tehnoredactor: Diana Mărgărit

Grafician: Sara Iliescu

Îți sună cunoscut termenii de Sine, Ego și Supraego, cele 3 ipostaze ale conștiinței umane dezvoltate de Freud? Indiferent de răspunsul tău, poți continuă liniștit lecturarea acestui articol, deoarece analiza tranzacțională (AT) dezvoltă o nouă teorie.

Creatorul său, psihiatrul Eric Berne, crede în existența a trei stări ale sinelui: Părinte, Adult și Copil – în mare parte, considerându-se a fi modelate în experiențele copilăriei. Berne a descris stările egoului ca fiind moduri coerente de a gândi sau de a simți, reprezentând niște comportamente care apar împreună. Astăzi, le putem defini ca manifestările rețelelor neuronale specifice din creier. Mulțumită progreselor în neuroimagistică, rețelele neuronale pot fi, de fapt, vizualizate.

Berne a etichetat rețelele care se dezvoltă devreme, în viață, drept „Ipostaze ale Copilului”. Când activăm una dintre acestea, ne comportăm asemenea copilului care am fost cândva. Exemplul perfect îl reprezintă persoanele care încep să plângă în momentul în care cineva țipă la ele. Se activează ipostaza de Copil, deoarece persoana care țipă este asociată maturității, adică autorității, iar reacția de a plânge este specifică unui copil sensibil, ușor intimidabil. Rețelele formate prin imitare, prin interiorizarea oamenilor care ne-au crescut, în modul în care noi i-am perceput, creează ipostaza de Părinte. Când noi gândim din starea de Părinte, simțim și acționăm asemenea unuia dintre părinții noștri sau a cuiva care le-a luat locul. Stările sinelui care se manifestă aici și acum, într-un mod rațional, sunt numite Adult. În ipostaza de Adult, evaluăm realitatea în mod obiectiv și luăm decizii bazate pe fapte, asigurându-ne, în același timp, că emoțiile Copilului sau ale Părintelui nu contaminează procesul. Trebuie remarcat faptul că stările acestea sunt reale și observabile, nu ipotetice, precum sinele, eul și supraeul psihanalizei. Ar trebui să reținem că fiecare dintre noi are cele trei stări și le manifestă în funcţie de ceea ce este potrivit momentului şi circumstanțelor. De asemenea, Adultul, care este o stare a sinelui, nu este același lucru cu o ființă umană adultă.

Punând accent pe tranzacții, AT (analiza tranzacțională) a mutat atenția de la dinamica psihologică internă la dinamica conținută în interacțiunile oamenilor. În loc să creadă că interpretarea inconștientului este calea terapeutică, AT s-a concentrat pe conținutul interacțiunilor dintre oameni. Schimbarea acestor interacțiuni a fost calea analizei tranzacționale către rezolvarea problemelor emoționale.

Totodată, diferă de analiza freudiană prin ideea că starea emoțională finală a unui individ este rezultatul dialogului interior dintre diferite părți ale psihicului. De exemplu, depresia poate apărea din cauza mesajelor verbale critice, continue, de la Părintele interior către Copilul interior. Berne credea că este relativ ușor să identifici aceste dialoguri interioare, precum și că abilitatea de a face acest lucru este suprimată de către părinți, în copilăria timpurie. Experiențele nesănătoase din copilărie pot duce la fixarea patologică în stările de Copil și de Părinte, astfel că un individ nu poate atinge niciodată starea de maturitate emoțională a ipostazei de Adult, ceea ce determină inclusiv apariția unor tipuri de boli mintale.

Eric Berne studiază și tipurile de interacțiuni dintre cele 3 ipostaze, împărțindu-le în 3 categorii de tranzacții:

• Tranzacția complementară - indiferent de starea în care se află emițătorul, comunicarea atinge sau influențează starea egoului dorită a receptorului, astfel că, receptorul răspunde într-un mod care completează starea emițătorului în loc să o provoace.

Când această tranzacție complementară are loc între 2 stări Adult, se consideră că este cel mai bun tip de comunicare, deoarece este respectuoasă și reduce conflictul.

• Tranzacția încrucișată - atunci când stările egoului a două persoane care interacționează nu se potrivesc. Starea expeditorului nu atinge ipostaza dorită sau intenționată a respondentului, astfel că acesta îi va răspunde expeditorului într-un mod conflictual.

Un exemplu în acest sens ar fi dacă un client ar veni la tine plângându-se de recenta achiziție, folosind un limbaj foarte înjositor, sărind la concluzia că această greșeală a fost făcută intenționat. Îți vorbește din starea de Părinte critic, intenția fiind să reacționezi în starea de Copil, rugându-l să nu te raporteze, răspunzându-i cu ceva care-i întărește autoritatea în situație.

Cu toate acestea, dacă ar fi să răspunzi din statutul tău Adult sau de Părinte, atunci acest lucru ar provoca o tranzacție încrucișată, iar cineva ar trebui să-și schimbe starea egoului pentru a fi posibilă comunicarea. AT consideră că, dacă răspunzi din starea ta Adult, este mai probabil ca expeditorul să poată reveni înapoi în starea sa Adult, pentru a se adapta la discrepanța dintre stările necomplementare ale egoului, ceea ce rezultă în tranzacții de la adult la adult, care sunt mai sănătoase și respectuoase.

• Tranzacțiile ulterioare - atunci când expeditorul transmite un mesaj care sună de parcă ar veni din starea sa Adult spre starea Adult a receptorului. Cu toate acestea, există, de fapt, un mesaj de bază, subtil, dat de la starea Copil sau Părinte a expeditorului, cu intenția de a fi primit de către starea Copil sau Părinte a celui care răspunde, astfel cele două mesaje sunt trimise în același timp. Acest lucru poate fi făcut conștient sau inconștient de către expeditor. Un exemplu în acest sens ar fi dacă profesorul sau prietenul cuiva ar spune „Poți alege să studiezi discipline care duc la a deveni medic, totuși este foarte greu și necesită multă inteligență”. Folosirea limbajului sugerează comunicarea respectuoasă de la Adult la Adult, totuși ar fi putut să o fi spus cu intenția de a declanșa starea de Copil rebel a receptorului, care ar putea gândi „Vă voi arăta că sunt, de asemenea, foarte inteligent și pot deveni medic”.

Așadar, cele trei tranzacții în comunicare nu sunt definite doar de limbajul verbal și de cuvinte, ci încorporează, de asemenea, tonul vocii, limbajul corpului și expresiile faciale.