.jpeg)
redactor: Daria Mărgărit
tehnoredactor: Amalia Căzănaru
grafician/ fotograf: Ana Florescu
Ți-ai imaginat vreodată cum ar fi să nu mai poți să ai încredere în propriile amintiri? Te-ai contrazis vreodată cu un prieten asupra unui eveniment la care amândoi ați fost prezenți, însă vă amintiți detalii diferite? Atunci, s-ar putea să fi avut de-a face cu fenomenul amintirilor false.
Cel puțin pentru mine, a fost straniu să realizez că memoria mă poate înșela mai des decât aș fi crezut. Însă, cum se produce mai exact acest fenomen? Și cum sunt caracterizate mai exact amintirile false?
Amintirile false sunt un fenomen psihologic în care o persoană își aduce aminte întâmplări care nu au avut loc în realitate. Ele pot apărea și sub forma unor amintiri modificate față de realitate, acestea fiind rememorate diferit sau pur și simplu individul își imaginează un eveniment complet fals, inspirat de mediul înconjurător sau de alți factori.
Ceea ce este interesant este faptul că amintirile false sunt mult mai comune decât credem.
Memoria este un set de procese dinamice și, ca orice mecanism, este normal ca uneori să mai dea greș. Astfel, numeroase cercetări au scos la iveală faptul că, prin sugestie, mintea noastră poate produce amintiri false.
Haide să ne imaginăm că ai fost martor la un furt, iar unul dintre polițiști te întreabă dacă masca hoțului era roșie. Inițial, tu spui că da, însă, după te corectezi și spui că, de fapt, era neagră. Ei bine, în realitate hoțul nu purta nicio mască, însă prin sugestie mintea ta a plasat un element fals în amintire.
De asemenea, dacă primim informații necorespunzătoare despre o anumită întâmplare, creierul nostru va încerca să combine probele, realizând o amintire reală, combinată cu elemente imaginare. Nu este de mirat faptul că și emoțiile au o mare influență asupra modului în care noi stocăm amintirile. Cercetări recente arată că emoțiile negative duc la formarea a mai multor amintiri false decât cele pozitive.
O altă sursă a acestui fenomen o pot reprezenta visele, care se pot amesteca uneori cu realitatea. În astfel de situații, amintirile false coexistă cu amintirile reale, fiind aproape imposibilă separarea lor.
Cu toate că nimeni nu este imun la acest fenomen și el se întâmplă chiar frecvent în viețile noastre, pot exista și anumite cauze medicale care să îl provoace. Spre exemplu, unii adulți pot avea amintiri false din copilărie provocate de insuficienta dezvoltare a lobului prefrontal inferior stâng care se ocupă cu stocarea informațiilor pe termen lung.
Un psiholog renumit care s-a axat pe studiul amintirilor false a fost Elizabeth Loftus. Aceasta a realizat mai multe experimente prin care a testat memoria umană și a demonstrat cât de fragilă este, de fapt, aceasta. Într-un studiu, 70% dintre participanți au fost convinși că au comis o ilegalitate, un furt sau o crimă, chiar dacă aceștia nu au avut niciodată legătură cu un astfel de eveniment, de unde putem trage concluzia că puterea sugestiei este mult mai mare decât ne-am fi imaginat.
Și acum, bineînțeles că vine întrebarea: „Cum ne putem da seama dacă o amintire este falsă?”. Din păcate, fără dovezi materiale, este aproape imposibil să ne dăm seama dacă o amintire este adevărată sau nu. Important este să reținem că, chiar și atunci când avem impresia că ne amintim ceva cu siguranță, există șanse destul de mari ca amintirea să fie măcar un pic modificată.
Însă, acest lucru nu trebuie să ne sperie căci, cum spune și Elisabeth Loftus: „În esență, toate amintirile sunt false într-o anumită măsură. Memoria este un proces inerent reconstructiv prin care punem cap la cap trecutul pentru a forma o narațiune coerentă ce devine autobiografia noastră.”.
Astfel, rămânem la final cu faptul că amintirile false pot apărea la tot pasul și că, uneori, este chiar util să ne privim cu scepticism amintirile.
Bibliografie
Comentários