Adicția la adolescenți

Redactor: Elisa Velicu

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Fotograf: Ilinca Pelivan

V-ați întrebat vreodată care este motivul pentru care adolescenții sunt mai predispuși la adicție decât alte categorii de vârstă? Bănuiesc că prima idee care vă vine în minte are la bază o caracteristică psihologică specifică adolescenților și anume imaturitatea care vine la pachet cu o capacitate scăzută de a diferenția binele de rău, de a evalua consecințele ba chiar de a fi ușor influențabil. Ei bine, aveți dreptate toate acestea sunt adevărate, dar aș vrea să vă explic cum sunt aceste comportamente legate de fiziologia și anatomia creierului.

În primul rând, creierul se află în continuă evoluție de la naștere, atingându-și potențialul maxim și din punct de vedere al volumului cât și al maturității între 20-30 de ani. Totuși numărul de sinapse și conexiuni scade pe timpul vieții printr-un proces de eliminare al sinapselor „nefolositoare” cele rămase fiind întărite și intră într-un proces de maturizare. Astfel, pe timpul adolescenței creierul are o mare înclinație către a fi modelat de noile experiențe foarte ușor. Sunt și aspecte pozitive precum o capacitate de învățare sporită, dar cele negative explică fenomenul de adicție printre tineri. Conexiunile îmbunătățite, schimbările în sistemele de recompensă ale creierului și schimbările în echilibrul dintre lobul frontal și sistemul limbic ale creierului pot contribui toate la comportamentele adolescenților, cum ar fi asumarea riscului crescut și căutarea senzațiilor - de asemenea, aspecte ale unei capacități de învățare îmbunătățite.

Din păcate, aceasta poate fi o sabie cu două tăișuri, deoarece asumarea riscurilor și căutarea de senzații cresc, de asemenea, riscul de dependență. Unii consideră dependența ca un tip de tulburare de învățare dobândită, indicând suprapunerea dintre regiunile creierului implicate în dependență și cele care susțin învățarea, memoria și raționamentul. Consumul frecvent de droguri în timpul adolescenței este asociat cu afectarea regiunilor creierului importante pentru funcțiile cognitive, cum ar fi memoria, atenția și funcția executivă. Studii care utilizează RMN pentru a măsura volumul creierului și o tehnică numită (DTI) pentru a studia calitatea materiei albe arată că alcoolul și alte droguri ce cauzează adicție pot provoca modificări semnificative ale substanței cenușii și albe la adolescenți. În comparație cu un creier adolescent sănătos, cei care au consumat droguri cu risc crescut de dependență au volumul materiei cenușii și integritatea substanței albe scăzute. Un alt studiu a folosit fMRI pentru a măsura activitatea creierului și a arătat că, consumul excesiv de alcool în timpul adolescenței a fost asociat cu o activitate cerebrală mai scăzută, o atenție mai puțin susținută și o performanță mai slabă în ceea ce privește memoria.

Încă o trăsătură specifică adolescenților este instabilitatea emoțională tot legată de faptul că sistemul nervos nu este încă destul de dezvoltat, implicit nici zonele responsabile cu emoțiile. Așadar, un cumul de traume din această perioadă împreună cu asocierea cu grupuri care la rândul lor consumă droguri sunt factori extrem de importanți care duc la dependență. Psihicul nostru caută de la sine rezolvarea traumelor, însă nu vine cu soluțiile direct, asta ține de fiecare în parte.

Totuși, dacă se ajunge la dependență, iar creierul se obișnuiește cu un mecanism nesaturabil, acesta nu mai poate fi rezolvat decât cu asistență medicală. Una dintre cele mai importante moduri de a rezolva problema abuzului de substanțe este schimbarea percepțiilor despre abuzul și dependența de substanțe chimice. O să încep de fapt prima dată cu o metodă de prevenție și anume campanii de informare prin care sunt explicate riscurile, daunele provocate etc. A doua soluție aplicată într-un moment mai puțin favorabil decât prima este înființarea a cât mai multor asociații și clinici care se ocupă cu pacienții într-o stare avansată. Ultima soluție este posibilă numai în cazul în care încercăm să eliminăm susceptibilitatea față de metodele de tratament.

În concluzie, adolescenții și tineri sunt cei mai predispuși la adicție, iar majoritatea consecințelor sunt de natura ireversibilă. Creierul este un organ sensibil care dă dovadă de neuroplasticitate deci noi alegem dacă prețuim comorile nedescoperite ale acestuia sau dacă le pierdem în cel mai oportun moment de dezvoltare.