Relații parasociale

Redactor: Popa Ioana-Antonia

Tehnoredacție: Andra Marinescu

Grafică: Teodora Labusca

PR: Delcea Laura

​Te-ai simțit vreodată prieten cu o vedetă sau cu un creator de conținut? Să presupunem că ai urmărit un serial de televiziune și ai îndrăgit, în special, un anumit personaj. După terminarea serialului, urmărești interviuri cu actorul care a adus la viață personajul tău preferat; simți cât de mult te inspiră acesta și cât de mult ți-ar plăcea să îl cunoști în viața reală. Afli că a fost nominalizat pentru un premiu și realizezi cât de mult speri să îl câștige, ba aproape că te rogi pentru el. Începi din ce în ce mai des să privești interviuri și videoclipuri; te simți apropiat de respectivul individ, deși acesta nu este conștient de existenta ta. Acest lucru se numește „relație parasocială”.

​Termenul a fost inventat în anul 1956 de către antropologul Donald Horton și sociologul R. Richard Wohl, ca urmare a unor studii legate de atașamentul oamenilor față de personaje din televiziune. Aceștia au constatat că o simplă interacțiune parasocială se transformă într-o relație parasocială atunci când telespectatorul, în urma vizionării conținuturilor cu respectivul personaj, simte iluzia intimității și dezvoltă o relație de „prietenie”.

​Aceștia au remarcat faptul că o astfel de relație are la bază calitățile personajului de la televizor, și anume: acesta interacționează cu telespectatorii, le dezvăluie lucruri despre viața personală și trecutul său. Odată cu recepționarea acestor lucruri de către public, vedeta oferă impresia loialității. Tot în anul 1956, T.M Newcomb a dezvoltat „Teoria întăririi”, care presupune ca „În urma unei interacțiuni recompensatoare (pentru public), se formează o atracție. O relație satisfăcătoare se formează ca urmare a atracției sociale și a mediilor interactive create de personaj”, motiv pentru care relațiile parasociale sunt folosite și în domeniul marketingului, ca strategie. Dacă telespectatorul simte că interacționează cu vedeta care promovează un produs sau se simte atras de aceasta, este mai tentat să pice în plasa strategiei, din cauza dorinței de reciprocitate față de atitudinea personajului.

​Acest gen de relații au, de asemenea, rădăcini în însăși personalitatea noastră și caracteristici ale vieții. De exemplu, o persoană introvertită este mai predispusă să dezvolte relații parasociale decât o persoană extrovertită, ce caută să comunice cu persoane în mediul fizic, față în față; o persoană singuratică sau foarte empatică are, de asemenea, o predispunere. Studiile arată și că femeile (din cauza capacității biologice mai înalte de empatie față de cea a bărbaților) și vârstnicii (din cauza vizionării mai multor emisiuni odată cu apariția timpului liber) tind să formeze mai des relații parasociale.

​Mai mult, relațiile parasociale formate cu un personaj fictiv sunt chiar mai intense decât cele realizate cu vedete sau creatori de conținut. Acestea pot pătrunde în realitate, depășind filmele sau cărțile, atunci când publicul dorește să viziteze parcuri tematice sau să vizioneze filmele preferate în cinematograf.

​Deci, relațiile parasociale nu sunt un subiect nou, ci abordat încă de acum șaptezeci de ani. Ele au la bază atât atitudinea vedetei sau a creatorului de conținut, cât și slăbiciunile publicului atras de acesta. Sunt folosite în domeniul marketingului și devin din ce in ce mai comune odată cu dezvoltarea mediului online.