Moartea și impactul ei asupra vieții

Redactor: Rareș Popa

Tehnoredactor: Alice Anescu

Grafician: Lavinia Dumitru

A fost mereu alături de tine, în momentele fericite pe care nu ți le putea lua nimeni, în acele timpuri grele când te simțeai singur, a fost martora marilor tale reușite, dar și a eșecurilor, a fost și încă este omniprezentă. Te-a împins să lupți, să visezi, să înțelegi că totul este temporar. Te-a învățat multe lucruri despreviață și despre tine, însă, pe această puternică prezență, o putem întâlni doar o dată, căci la finalul vieții putem cunoaște cu adevărat cine a fost alături de noi toată viața: moartea.

Conform definiției, moartea este caracterizată de oprirea tuturor funcțiilor vitale, atunci când creierul și inima vor pune capăt activității lor continue, când natura ne va chema înapoi la origini, respectând ciclul vieții. Prin moarte, lumea avansează, ea există pentru ca viața să se poată forma mai departe. Deși este dureroasă, din multe puncte de vedere, odată cu maturizarea,învățăm să o acceptăm în lume. Cu timpul, înțelegem necesitatea acesteia și realizăm că și propria viață va avea un sfârșit.

Moartea poate exista în multe forme, iar în funcție de drumul pe care ni-l alegem în viață putem fi martorii ei zilnic. Privim cu tristețe moartea unui om care, asemenea nouă, a trecut prin greutăți, a avut propriile aspirații, gânduri, doar ca acum să sfârșească undeva, într-un cimitir. Această soartă o împărtășim cu toții și putem găsi o profundă liniște în acest gând. Ne afundăm în lucruri mărunte, neimportante, uităm să facem ceea ce ne aduce cu adevărat fericirea, ne neglijăm prietenii și familia, pierdem esențialul din acele momente, doar pentru a sfârși, oricum, îngropați. Moartea este cea care ne amintește, așa cum am menționat în introducere, că totul este temporar, însă un aspect trebuie să fie înțeles când privim lucrurile astfel: deși ne place ideea de a trăi fiecare zi de parcă ar fi ultima, ca oameni avem responsabilități, lucruri care nu ar putea să se întâmple fără noi, persoane care ne-ar simți lipsa. Acest articol nu este o invitație de a fi un nihilist, ci de a conștientiza că singura certitudine este moartea. Așadar, prin munca voastră, vă invit să vă creați frumos, ca numele și gândurile despre voi să trăiască sute de ani.

Astfel cum am subliniat, cu toții vom părăsi această lume, însă înaintea noastră vor fi poate zeci de persoane dragi cu care am crescut, prieteni pe care ni i-am făcut de-a lungul vieții, care vor suferi același deznodământ. Adevărul este că moartea acestora poate fi mai greu de acceptat decât propriul sfârșit. Moartea unei persoane apropiate poate aduce un dezechilibru în tot ceea ce înseamnă propria viață. Să știi că o persoană cu care ai împărtășit atâtea momente, gânduri, trăiri nu va mai fi lângă tine este un aspect la care te-ai gândi cu frică, însă acest lucru este inevitabil. Se spune că murim de două ori, o dată când suntem înmormântați și a doua oară când ne este menționat pentru ultima dată numele. Cei dragi nu mor cu adevărat când numai sunt fizic lângă tine, ci ei îți vor fi mereu alături, prin momentele din trecut petrecute împreună și sfaturile pe care ți le-au dat. Ei vor trăi etern în inima ta.

Moartea, prin ambiguitatea sa, a dat naștere multor credințe. Socrate nu privea moartea drept o înfrângere, ci ca un leac pentru viață. Asemenea lui, putem găsi confort în credința că avem datoria de a-i da înapoi pământului viața ce ne-a fost dată. Astfel, avem prilejul să apreciem frumusețea trecătoare din jurul nostru. Multe credințe ne învață că există viață după moarte, felul în care am trăit pe pământ determinând modul în care ne vom petrece eternitatea, căci sufletul există și, cu cât este mai greu, cu atât este mai încărcat de păcatele vieții. Așa cum priviți viața înainte de moarte, așa vă invit să o priviți și pe cea de după moarte, drept o călătorie plină de incertitudini, ciudată pe alocuri, dar nespus de frumoasă.

În încheiere, vă îndemn să vă trăiți viața așa cum vă doriți. Suntem liberi să ne alegem drumul, să trăim fără regrete pentru ca, în ultimele momente, să putem fi mândri de realizările noastre și să nu uităm niciodată cât de important este să trăim înainte de a muri.