.jpeg)
Experimentul Stanford
- psihototemmagazine
- 16 hours ago
- 4 min read
Redactie: Anastasia Corradi
Tehnoredactie: Alessia Munteanu
Grafica: Carina Bogza
PR: Popa Ioana-Antonia
Ce este experimentul închisorii Stanford?
Probabil că mulți ați auzit despre acest experiment, având în vedere că este unul dintre cele mai cunoscute studii din istoria psihologiei. Totuși, sunt unele lucruri pe care nu toți le descifrează, întregul experiment fiind o multitudine de răspunsuri la întrebările în legătură cu radicalele schimbări apărute le nivelul psihicului în anumite situații.
Experimentul a fost ideea psihologului Philip Zimbardo, care, în anul 1971,alături de colegii săi, și-a propus să creeze un studiu care să observe schimbările de comportament ale individului în condițiile unui penitenciar, chiar dacă simulate. Psihologul american, cu ajutorul finanțării din partea Oficiului Naval American, a plasat întreaga desfășurare a experimentului în Universitatea Stanford, de unde acesta își ia și numele.
Procesul experimentului
Alături de echipa sa de cercetători, Zimbardo a recrutat 24 de participanți,exclusiv bărbați, dintr-un număr de 75 de voluntari care s-au oferit după citirea unui anunț din ziar. Au fost selecționați studenți, prin intermediul unor teste psihologice și al unui interviu, însă numai cei ce erau considerați oameni obișnuiți, adică sănătoși psihic și fizic, lipsiți de cazier judiciar și stabili emoționali au avut șanse la participare.
,,Să presupunem că ai avut doar copii care erau în mod normal sănătoși, psihologic și fizic și știau că vor intra într-un mediu asemănător închisorii și că unele dintre drepturile lor civile vor fi sacrificate. Cum credeți că ar reacționa? Credeți că s-ar schimba în bine sau în rău?" - Zimbardo
Participanții au acceptat să ia parte la experiment timp de două săptămâni, în schimbul a 15 dolari pe zi, aceștia fiind împărțiți în gardieni și prizonieri în mod aleatoriu, astfel încât posibilele influențe ale personalității asupra rezultatelor să fie eliminate.
Cei ce jucau rolul deținuților au fost ”arestați” de acasă, iar odată ajunși în penitenciar, au fost dezbrăcați, percheziționați și identitatea le-a fost rezumată la un număr de identificare. Pentru ei, existau șase camere cu câte trei paturi, iar restul încăperilor erau dedicate gardienilor ce fuseseră echipați cu bastoane, uniforme și ochelari de soare reflectorizanți, astfel încât să nu se simtă trași înapoi de vinovăția dată de abuzul pe care îl făceau.
Implicațiile psihologice
Principalul lucru pe care studiul a reușit să îl demonstreze a fost faptul că situațiile sociale pot modela comportamentul oricărei persoane. Rolurile impuse voluntarilor au adus o schimbare mare și rapidă în reacțiile cotidiene ale acestora, arătând că circumstanțele și statutul social pot aduce o atitudine imorală. Profitând de faptul că fețele nu le sunt văzute, gardienii au început să facă abuz de putere, considerând că prizonierii nu sunt mai mult decât niște numere de identificare. Aceștia acționau cât mai violent, fără a reuși să conștientizeze că își pierd din valorile morale. În acest mod, cei din rolul prizonierilor s-au impus modului în care erau tratați, fie acceptând și devenind din ce în ce mai convinși de inexistența importanței pe care o reprezentau, fie răspunzând într-un mod pasiv-agresiv. Astfel, s-au atins extreme neplăcute, experimentul fiind încheiat după doar șase zile la obiecțiile studentei Christina Maslach în legătură cu moralitatea continuării studiului, din cauza agravării sănătății mintale a participanților. Până și Zimbardo, care a fost în rolul de gardian, a recunoscut că nu a putut face față ispitelor situaționale de a ceda puterii și dominației.
40 de ani mai târziu, încă discutat
Au existat nenumărate critici în legătură cu expunerea participanților la vulnerabilitate, umilință și stres extrem, factori ce au dus la abuz, acestea încă infulențând multe studii pe baza psihicului. Au fost dezvoltate ghiduri etice în cercetare, iar, din fericire, a fost atrasă atenția asupra comportamentelor din închisori. Astfel, studiul a devenit punct de referință în dezbaterile despre reformele sistemelor penale și respectarea drepturilor umane. Milgram a ajuns la concluzia că obediența oamenilor în fața autorităților arată că majoritatea acționează contrar obiceiurilor și valorilor avute, atunci când li se dă ordine și sunt puși sub presiune.
În 2011, revista Alumni Stanford a prezentat o retrospectivă fascinantă a faimosului experiment din închisoarea Stanford, în semn de 40 de ani de experiență. Articolul conținea interviuri cu mai multe persoane implicate în experiment, inclusiv Zimbardo și alți cercetători, precum și unii dintre participanții la studiu.
Richard Yacco a fost unul dintre prizonierii experimentului și acum lucrează ca profesor de școală publică. El a oferit câteva informații interesante despre experiența sa: "Un lucru pe care l-am considerat interesant în privința experimentului a fost: dacă crezi că societatea ți-a atribuit un rol, atunci îți asumi caracteristicile acestui rol?Eu predau la un liceu din centrul orașului din Oakland.Trebuie să trec prin experimente pentru a asista la lucruri oribile, dar ceea ce ne frustrează pe mine și pe colegii mei, este că noi creăm mari oportunități pentru acești copii, le oferim un mare sprijin, dar de ce nu profită de el? De ce vin la școală nepregătiți? Cred că un motiv mare este ceea ce demonstrează studiul în închisoare - ei se încadrează în rolul pe care societatea l-a făcut pentru ei." Așadar, cuvintele profesorului rezumă perfect răspunsurile date de experimentul la care acesta a luat parte.
Tu ce crezi despre decizia lui Zimbardo de a desfășura acest studiu? Crezi că te-ai lăsa condus de ispita și instinctul de a abuza odată ce te vezi puternic, acum că știi din ce cauze participanții s-au schimbat atât de mult? Sau ți-ai păstra valorile morale și psihicul cât mai greu de influențat?
BIBLIOGRAFIE:
Comments