Cum gândesc băieții și bărbații?

Redactor: Maria Vasile

Tehnoredactor: Teodora Olariu

Grafician: Rebeca Doagaru

Mintea bărbaților sau a băieților depinde de vârsta fiecăruia. A fost și va rămâne un mister pentru populația feminină. Nu o să mă prefac că am reușit eu, în câteva săptămâni de observații și de întrebări puse în stânga și în dreapta, ca un fel de chestionar fără foaie şi pix, să găsesc cheia succesului. Am intrat într-un nou an, așa că probabil ne gândim că poate anul acesta vom descoperi exact cum gândește un băiat și ce să facem în situații critice, iar eu în acest articol pot doar să încerc să vă zic ce am descoperit.

În primul rând, vreau să pun accentul pe evident, și anume că fetele și băieții nu se aseamănă și niciodată nu se vor înțelege complet, dar există și părți ce rezonează. Vorba aceea, „opusele se atrag”, poate funcționează și în acest caz. Și mai mult, nouă, fetelor sau femeilor ne place să credem că bărbații se maturizează, și se pot observa diferențe foarte mari între vârste, dar din ce am putut observa bărbații doar arată mai matur, în esență având un suflet de copil.

Haideți să începem prin a ne uita la modul în care reacționează în fața sentimentelor. Cred că toți am observat că marea majoritate a băieților (să nu generalizam și să zicem că toți sunt așa) tind să ascundă ceea ce simt, sau judecă foarte mult o persoană emotivă, ce lasă trăirile să i se citească pe chip. Chiar dacă e la un loc de muncă sau la şcoală, de obicei, există aceste prejudecăți. Sincer, diferența pe care am observat-o între generații nu este una majoră, dar tot există. Băieții nu vor recunoaște sentimentele, vor fugi de ele până la celălalt capăt al lumii, chiar dacă asta le va aduce tristețe, dar odată cu trecerea timpului încep să-și dea seama când să recunoască ceea ce simt, de aceea cel mai probabil există tradiția ca bărbatul să ceară în căsătorie femeia. Cel mai probabil își dau seama că sentimentele pot fi ascunse pentru a nu părea vulnerabili, dar, la un moment dat, trebuie exprimate, fiind un punct forte în loc de un punct slab. Ceea ce am observat, când am început să pun întrebări, a fost că un om matur tinde să creadă că persoana cu care împărtășește trăirile este importantă, în timp ce băieții consideră emoțiile un punct slab.

Să ne gândim și la faptul că marea majoritate ascunde un suflet de aur în spatele imaginii unui copilaș fițos și arogant. La absolut toate vârstele putem vedea că băieții se arată duri și gata să frângă inima oricui, de la un prieten la o persoană cu care e într-o relație, dar, de fapt, aceștia își ascund propriile lor emoții. Trecând ușor, ușor de partea sentimentală, ca să înțelegeți de ce consider că bărbații și băieții se aseamănă foarte mult, vă puteți gândi la stereotipul clasic de bărbat ce stă și se uită la meci sau, pur și simplu, la televizor. Nu mă înțelegeți greșit, există excepții și fiecare persoană este unică, dar, în acest caz, încerc să găsesc lucruri puțin mai generale.

Sincer, în toată această perioadă în care am încercat să observ băieții din jurul meu, singurul lucru pe care pot să-l spun cu certitudine este că poate se aseamănă între generații, poate nu, dar nu putem judeca o persoană doar pentru că „este băiat”. De aceea, oricât aș încerca, nu aş putea sa aflu „cheia succesului” pentru că un om nu se caracterizează așa, ci fiecare are anumite calități şi defecte ce nu se leagă de acest detaliu. Singura concluzie la care am ajuns este că fiecare dintre noi alege cine să fie, fără a conta dacă este femeie sau bărbat, fără a fi importantă această etichetă și putem face sute de mii de chestionare ce vor arăta același lucru, nu putem avea un răspuns sigur, pentru că fiecare om este diferit.