.jpeg)
Redactor: Daria Mărgărit
Tehnoredactor: Ilinca Pelivan
Grafician: Lavinia Dumitru
Cu toții am văzut tot felul de filme, în care este folosit clișeul personajului somnambul. Fie că acesta începe să mărturisească inconștient anumite fapte, sau că ajunge în mijlocul nopții pe o schelă înaltă de douăsprezece etaje, de cele mai multe ori, din afară, somnambulismul este văzut cu o tentă de amuzament. Însă, oare câți dintre noi ne-am gândit la pericolul pe care această condiție îl reprezintă atât pentru omul în sine, cât și pentru persoanele din jurul său?
În primul rând, ce este, de fapt, somnambulismul? Somnambulismul reprezintă o tulburare care apare în timpul somnului, în care o persoană se trezește și face activități neobișnuite, în mod inconștient. Somnambulismul la adulți poate indica anumite tulburări psihologice, dar poate fi și o consecință a unui stil de viață dezordonat. Însă, el este întâlnit cel mai frecvent la copii și adolescenți.
Această serie de comportamente are loc în timpul somnului profund și se spune că, multe dintre persoane nu își amintesc acțiunile pe care le întreprind în acea perioadă. De fapt, pe măsură ce crești în vârstă, începi să îți aduci aminte din ce în ce mai multe lucruri din episoadele de somnambulism. Tocmai acest element, împreună cu alte câteva mituri, fac acest comportament să fie o sursă de inspirație pentru anumite filme care ajung să prezinte eronat fenomenul. Atunci când vedem o persoană somnambulă, care este primul gând care ne trece prin cap? Să nu o trezim căci am putea provoca o stare de șoc și poate chiar un atac de cord. Într-adevăr, nu este distractiv să trezești o persoană somnambulă, căci aceasta va fi, pe moment, dezorientată și confuză, însă nu e nicidecum primejdios pentru niciuna dintre părți. În realitate, potrivit unui studiu efectuat de câțiva cercetători în neurologie, majoritatea somnambulilor nu simt durerea în timpul acestei stări și este mult mai periculos să nu îi trezești, căci se pot răni atât pe ei, cât și pe persoanelele apropiate în acel moment.
Un alt mit este reprezentat de faptul că somnambulii trebuie întotdeauna să aibă ochii închiși. Acest lucru este complet fals, căci majoritatea somnambulilor au ochii deschiși. Acest fapt se datorează motivului că o parte a creierului, cea de veghe, este încă trează. Aceasta este responsabilă pentru comportamentul adecvat de care poate da dovadă o persoană somnambulă: de la a închide și a deschide ușile până la a recunoaște oameni. Cu toate acestea, conștiința de sine este schimbată, iar reacțiile la mediu sunt de cele mai multe ori neobișnuite. Deși este un proces extrem de bizar, anumite cercetări arată că persoanele somnambule au o anumită logică în acțiunile lor și încă sunt capabile să gândească, mai mult sau mai puțin.
În plus, în ciuda ideii că episoadele de somnambulism durează toată noaptea, de fapt, ele sunt în majoritatea cazurilor destul de scurte. Astfel, de cele mai multe ori nici nu trebuie să ne punem problema că automat dacă ești somnambul este inevitabil să te lovești sau să produci vreun rău.
De reținut este că rutina noastră, în timpul zilei, are foarte mare legătură cu ce ni se petrece noaptea atunci când dormim. Multe dintre persoanele somnambule au recunoscut că se culcă târziu, că sunt stresate și că duc lipsă de somn. Totodată, s-a demonstrat faptul că persoanele somnambule au mai multe migrene, o stare de somnolență în timpul zilei și stări depresive. De asemenea, este adevărat faptul că dacă ai somnambuli în familie ești predispus să suferi și tu acest fenomen. Însă, cea mai bună metodă de combatere o reprezintă un program de somn bine pus la punct. În plus, se recomandă alimentație sănătoasă și bogată în fructe și legume, evitarea alcoolului și a zahărului înainte de culcare și o rutină relaxantă înainte de culcare.
BIBLIOGRAFIE:
Comments