Victim Complex

Redactor: Teodora Mazilu

Tehnoredactor: Ilinca Savu

Grafician: Maria Dumitrescu

Este inevitabil să nu vă fi întâlnit cu o persoană căreia i se întâmplă tot timpul lucruri rele, sau cel puțin așa spune el/ea. Cu siguranță am avut cu toții un prieten, o cunoștință sau chiar un membru al familiei, care de fiecare dată când vă întâlniți are câte o poveste, despre ce prieten l-a mai înșelat sau cine l-a mai neîndreptățit. Sau poate cineva s-a simțit atacat chiar de tine și ți-a reproșat asta, dar tu nu i-ai făcut nimic rău.

Acest comportament descrie un om care are ceea ce se numește ,,victim complex” sau ,,victim syndrome”. Majoritatea oamenilor trec prin perioade normale de simplă autocompătimire – ca parte a procesului de doliu, de exemplu. Cu toate acestea, aceste episoade sunt temporare și minore în comparație cu sentimentele perpetue de neputință, pesimism, vinovăție, rușine, disperare și depresie care consumă viața persoanelor afectate de un complex de victimă. Ca să dau și o definiție, o persoană cu complexul de victimă crede că e inevitabil să i se întâmple lucruri rele fără ca el sau ea să aibă vreo vină și că orice ar face nu poate schimba asta. Mentalitatea de victimă poate fi uneori confundată cu un complex de martir. Sunt două comportamente similare, dar există unele diferențe. Victimele iau lucrurile personal. Chiar dacă un comentariu sau o declarație nu a fost adresat către ei, ei o vor absorbi cași cum ar fi fost. „Ce am făcut ca să merit asta?” este o întrebare frecventă pentru ei. Pe de altă parte, o persoană cu un complex martir va face adesea tot posibilul de a prelua sarcini suplimentare pentru alți oameni, chiar dacă ei nu doresc. Ei se sacrifică pentru alții, dar adesea se simt enervați după ce au făcut asta.

O parte din stigmatizarea din jurul unei mentalități de victimă se referă la modul în care oamenii uneori îi învinovățesc pe alții pentru probleme sau le provoacă vinovăție pentru lucruri care nu au funcționat în viața lor.

Poate fi dificil să întreții orice fel de relație cu o astfel de persoană, deci cum ar trebui să răspunzi la acest comportament? Sunt foarte rare cazurile în care o persoană dezvoltă sindromul victimei doar pentru că poate și vrea. În majoritatea situațiilor, există mai multe cauze care influențează acest complex. De exemplu, poate apărea ca o metodă prin care persoana respectivă face față unei traume sau chiar unui abuz. Durerea emoțională poate strica simțul de control al unei persoane, contribuind la sentimente de neputință, astfel încât persoana se dă bătută. O altă cauză poate fi trădarea, atunci când trecem prin diferite situații în care o persoană dragă ne sfidează încrederea. Trebuie să ne amintim că majoritatea oamenilor cu acest sindrom, au trecut prin multă durere sentimentală, deci chiar dacă nu trebuie să luăm responsabilitate pentru acțiunile lor, putem încerca să fim empatici, înțelegători și să încercam să îi ajutăm și să nu îi abandonăm. În același timp, putem folosi un comportament asemănător cu al lor pentru a îi face să înțeleagă că nu este plăcut să stai lângă o astfel de persoană.

Chiar dacă nu trebuie să îi încriminăm, trebuie să fim atenți și la sănătatea noastră mentală atunci când avem de-a face cu o ,,victimă”. Așadar trebuie să știm să le identificăm. Câteva semne că cineva suferă de victim complex sunt:

-Nu își asumă niciodată responsabilitatea pentru propriile acțiuni și dă vina pe altcineva: această lipsă de responsabilitate îi face să găsească scuze pentru acțiunile lor și de aceea nu reușesc să treacă peste orice îi măcina;

-Nu sunt niciodată interesați să găsească soluția la o problemă sau un conflict, chiar dacă încerci să ajuți, nu o să fie interesați și o să iți creeze impresia că le place să fie compătimiți de ceilalți și să își plângă de milă;

-Pare să le placă haosul unei certe în grup/familie. Ai avut vreodată un prieten care se supăra doar de dragul de a fi supărat și pare să fie satisfăcut atunci când vede câte faci casă îl împaci? Câteodată, persoanele cu victim complex construiesc un fel de “teste” pentru prietenii lor. Cum am spus mai sus, este destul de probabil ca acești indivizi să fi fost trădați de multe ori în viața, așa că se vor supăra din lucruri mici pe apropiații lor că să vadă dacă sunt loiali sau nu. Este un fel de mecanism de apărare pentru ei.

-Vorbesc urât despre ei însăși, se insultă, nu au încredere în ei. Au convingerea că nimic bun nu li se poate întâmplași că nu sunt ,,destul”. Pornesc din prima cu ideea de ,,nu pot”, ,,nu voi reuși”.

O mentalitate de victimă poate fi tulburătoare și poate crea provocări, atât pentru cei care trăiesc cu ea, cât și pentru oamenii din viața lor. Dar poate fi depășită cu ajutorul unui terapeut, precum și cu multă compasiune și bunătate.